Domnul este fratele tău (o poveste tristă)

Se povesteşte că un soldat se întorcea acasă după ce luptase în Vietnam. Şi-a sunat părinţii din San Francisco.
– Mamă, tată, vin acasă! Dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten cu mine şi vreau să-l aduc la noi.
– Sigur, au răspuns ei, ne-ar plăcea să îl cunoaştem.
– Dar… ştiţi… A fost rănit în luptă şi a pierdut o mână şi un picior.
– Îmi pare rău, fiule. Poate îşi găseşte un loc în altă parte, îi zise tatăl.
– Da, dar eu vreau să stea cu noi, pentru că nu are unde să se ducă.
– Fiule, tu nu înţelegi? Cu un asemenea handicap, ar fi o povară pentru noi. Vino acasă şi uită de el. Îşi va găsi un drum în viaţă şi singur.
Convorbirea s-a încheiat brusc. După câtva timp, părinţii au primit un telefon de la poliţia din San Francisco. Fiul lor murise după ce a căzut de pe o clădire. Li s-a apus că a fost sinucidere. Loviţi de durere, părinţii au plecat spre San Francisco pentru a recunoaşte cadavrul. Spre surprinderea lor, au descoperit că fiul lor avea doar o mână şi un picior.

Părinţii din această povestire sunt asemenea multora dintre noi. Ne este uşor să-i iubim pe cei care sunt arătoşi, distractivi, pe cei de la care putem obţine vreun folos, însă nu ne convin oamenii care ne fac să ne simţim stingheriţi. Mai degrabă am sta departe de astfel de oameni, mai puţin sănătoşi sau nu la fel de frumoşi şi de deştepţi ca noi.

Putem fi mulţumitori şi fericiţi în acelaşi timp că Domnul Isus nu ne tratează aşa. El ne iubeşte necondiţionat şi ne primeşte în marea Sa familie aşa cum suntem, pentru ca apoi să ne poată schimba după chipul Său. Nu uita! El te consideră fratele/sora Lui. Domnului Isus nu-I este ruşine să te numească fratele sau sora Lui.